Crossing borders for the common good

Debate Zilele Arhitecturii, 16th June 2013

Crossing borders for a ‘common good’? / Depasind limitele pentru un ‘bine comun’?

Modernist tradition told us that architecture can save the world. In the words of Le Corbusier himself: “Architecture or Revolution. Revolution can be avoided”. Later on, during the 60s, architecture was criticised due to its obsession of control, and over-determination of people’s lives. The social role of architecture was put in peril, and the social role of the architect has been diminished. DIY actions, participatory architecture in which the architect’s role has been at best marginal and in which the layman’s expertise was enshrined, have taken over the the discourse of the social role of architecture. Architecture, as profession, has lost its social role. Today we are witnessing another revival of the social role of the architect and architecture. City mine(d), collectif etc., studioBasar and undaverde are part of this revival. We will try to find out directly from them:

- is architecture still unable to work towards the ‘common good’? what does the collaborative practice with other professions (crossing the border) bring to the social role of architectural interventions?

- how do we define the ‘common good’? how important is ideology in these kind of practices?

- what is the recipe of success for collaborative practices? How do they achieve trust, reciprocity with the other actors and users?

Participants: Cristi Borcan (studioBasar); Jim Segers (city mine(d)); Klaus Birthler (unda verde); Emmanuelle Guyard, Maxence Bohn (collectif etc.)

Moderator: Dragos Dascalu

DSC_0767

Continue reading

Strategia de dezvoltare a orasului Falticeni 2014 – 2020

A fost lansat pe site-ul http://www.falticeni.ro, strategia de dezvoltare a municipiului Falticeni pentru perioada 2014 – 2020. Trecand peste caracterul vag pe care aceste strategii le prezinta de obicei, pun si pe blog raspunsul care l-am trimis pe adresa falticeni@falticeni.ro. Invit pe toti falticenenii sa scrie parerile despre aceasta strategie administratiei, chiar daca, din nou, aceasta strategie pare foarte vaga.

Continue reading

Ruralizarea unui oras – episodul 3 (despre case)

Nu pretind ca Falticeniul este un caz unic in tara. Este doar unul din miile de exemple in care parvenitismul, setea de proprietate, lipsa de profesionisti in urbanism si arhitectura, abuzul de cunostinte (adica daca sunt maistru mecanic ma pricep si la constructii), etc. se intalnesc si se completeaza fericit pentru a distruge un oras. De fapt, de a intoarce un tesut urban construit in doua secole la arhetipurile constructive gasite preponderent in mediul rural, dar fara a imita forma.

Orasul ca notiune e greu de definit, el poate fi doar descris. O insiruire infinta de calitati (sau defecte) referitoare la dotari (apa, canal, electricitate), densitatea locuirii (numar de locuitori/hectar sau metru patrat), tipuri de spatii (piete, strazi, etc.), institutii prezente (primarie, muzeu, pompieri, spital, etc.), si multe multee altele. Dar poate cea mai evidenta caracteristica pentru multi dintre noi, care separa orasul de sat este blocul. Sau, in general, tipul de locuire. Continue reading

Ruralizarea unui oraș – episodul 2 (de sezon) – despre cârciumi și terase

A cui este spațiul public? Aici este una dintre întrebările care separă mentalitatea urbană față de mentalitatea rurală. Vorbeam in episodul 1 că în mediul rural spațiul public nu are același înțeles ca în mediul urban. Adică dacă în mediul urban, spațiul public este un spațiu destinat unui personaj colectiv abstract: publicul, comunitatea, al tuturor, cu funcțiuni diverse, funcție de poftele locuitorilor, în mediul rural spațiul trebuie asociat întotdeauna cu o anumită persoană. Spațiul public este personalizat și este spațiul de reprezentare a respectivei persoane. Așa cum grădina de flori amplasată în fața casei, expusă spațiului public arată cât de gospodar este proprietarul casei, așa și strada și trotuarul de exemplu, sunt spațiile în care se vede cât de gospodar este primarul (o persoană concretă, nu în general Primăria). Fiind un loc asociat cuiva, acest loc trebuie să aibă limitele sale. Nu poți avea grijă și să păstrezi caracterul „frumos”, „îngrijit”, dacă nu poți controla cumva spațiul respectiv. Cel mai ușor este să pui un gard. În interiorul delimitat de gard e terenul tău (chiar dacă e public), în exterior e al altcuiva. Ei bine, tocmai această mentalitate s-a impus de ceva vreme la Fălticeni. Vom vorbi despre terasele diverselor cârciumi. De multă vreme cârciumile au început să invadeze spațiul public. Dacă în primă fază, a pune mese afară se întâmpla în curțile interioare ale diverselor hanuri, sau în curțile unor case transformate sau concepute din start drept cârciumi (vestitele grădini de vară), odată cu densificarea orașelor și creșterea apetitului pentru a servi vara o băutură în aer liber, și a fi văzut că servești o băutură în aer liber, terasele au început să acapareze spațiul public. Continue reading

Chemarea la arme (de regenerare in masa)

Chemarea la arme (de regenerare in masa)

Ocazie unică !!!

In perioada 7-14 mai 2013 la Petrila (jud. Hunedoara) va area loc un atelier romano-francez cu tema Patrimoniul industrial ca sursa de regenerare.

Sunt invitati sa participe studenti arhitecti si tineri profesionisti romani care vor alcatui echipe de lucru cu tineri francezi care urmeaza specializarea in patrimoniu la Paris Belleville.

Inscrierile se pot face pana pe data de 15 aprilie pe adresa petrilaworkshop@ymail.com unde trebuie trimise un CV si cinci motive pentru care doritorii sunt interesati sa participe la aceasta operatiune.

Locurile sunt limitate, inscrierile sunt adresate tuturor celor interesati de domeniul patrimoniului in general sau chiar industrial. Apelul este national, iar selectia va fi realizata de coordonatorii proiectului – arh. Cristina Sucala (ADERF), arh. Ilinca Paun Constantinescu (UAUIM, Ideogram), arh. Ina Stoian (PlusMinus, UAUIM), arh. Dragos Dascalu (UTCN FAU).

Invitatii si indrumatorii workshopului sunt: Christian Ost (Belgia), arh. Jean Bernard Cremnitzer (Paris), sociolog Maria Grecu (Paris), arh. Irina Iamandescu (Bucuresti), arh. Ioana Tudora (Bucuresti).

Vor fi asigurate cazare, masa si transport la Petrila. Pentru detalii contactati organizatorii la adresa petrilaworkshop@ymail.com.

Proiectul este demarat de ADERF – Asociatia doctoranzilor si studentilor romani din Franta (Association des Doctorants et Etudiants Roumains en France) si Societatea Culturala Conditia Romana (Ion Barbu) in parteneriat cu Consiliul Local si Primaria Petrila, Compania Nationala a Huilei – Exploatarea miniera Petrila, Universitatea Petrosani, Ecole Nationale Superieure d’Architecture de Paris-Belleville, Universitatea de Arhitectura Ion Mincu Bucuresti, Universitatea Tehnica din Cluj Napoca – Facultatea de Arhitectra si Urbanism, Universitatea de Agronomie si Medicina Veterinara Bucuresti, OAR Hunedoara, Institutul Francez din Romania, Asociatia pentru Arheologie industriala, Asociatia Plusminus si studioul de arhitectura Ideogram. Proiectul este finantat partial din taxa de timbru de catre UAR si OAR.
Data limita: 15 aprilie.

Cost de participare: 150 RON

Mina Petrila a murit! Traiasca Mina Petrila!

Ruralizarea unui oras – episodul 1 (light) – in care masina cucereste spatiul public

Primăria este o instituție publică care pe parcursul istoriei și-a creat propriile spații urbane, de obicei de cea mai bună calitate în cadrul orașului, la concurență și uneori depășind piața bisericii (dacă acestea nu se aflau în vecinătate). Fălticeniul dezvoltându-se liniar nu a putut să își creeze o piață pentru primărie, precum nu a reușit să își delimiteze (încă) o piață pentru bisericile principale. La Fălticeni, Primăria se află pe Strada Mare (actualmente Republicii – faleza), strada principală spre care se deschideau casele, magazinele, farmaciile, serviciile cele mai importante ale orașului. Importanța publică a acestei străzi a fost confirmată prin amplasarea Primăriei.

281933_174300755976964_297297_n

 

sursa: cronicadefalticeni

Conștienți de rolul acestei străzi în cadrul orașului, administrația dinainte de 89 a încercat să îi ofere o imagine specială, partere comerciale generoase, decroșuri din aliniament pentru a lărgi anumite porțiuni ale străzii, un minim de design al spațiului public (în ciuda demolărilor masive), la care se adaugă pietonalizarea acestei străzi, devenind astfel ceea ce trebuia să fie – locul principal de promenadă al fălticenenilor. Continue reading

Ruralizarea unui oras – file de poveste

A nu se înțelege că ceea ce voi scrie este parte a unei cercetări foarte aprofundate asupra unui proces. Nici vorbă, este doar rezultatul unor observații de-a lungul anilor într-un areal relativ restrâns. Dacă procesul este generalizabil sau nu e discutabil. Atunci când vorbesc despre ruralizare mă refer la schimbarea unor moduri de apropriere a spațiului urban (și a ceea ce, într-un context mai larg, poate fi numit „comportament urban” care stă la baza vieții urbane), care sunt mai degrabă caracteristice mediului rural. Acel areal restrâns este orașul (azi municipiu) Fălticeni. A nu se înțelege că ruralizarea Fălticeniului este un proces caracteristic zilei de astăzi sau ultimilor ani. Cu maxime și minime a fost prezent încă începând din anii 60 – 70. Astăzi însă, pare că se distrug și ultimele rămășițe ale vieții urbane fălticenene. Continue reading