Ceva despre a fi “Arhitect in Romania”

Textul asta ar fi putut avea si un alt titlu – “Ce are de-a face raiul cu arhitectura?”.  Studiul Arhitect in Romania coordonat de Dan CHiribuca si Serban Tiganas (Chiribuca, Dan; Tiganas, Serban coord. – Arhitect in Romania: studiu de fundamentare a politicilor nationale pentru arhitectura, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2010) se refera la meseria de arhitect, asa cum este ea vazuta de arhitecti, studenti arhitecti, beneficiari, investitori, ingineri, directori de birouri de proiectare.

La nivel obiectiv – studiul este primul de aceasta amploare din Romania. Metodologia de cercetare adoptata este impecabila. Imaginea creata la capat este completa.

La nivel subiectiv – pentru prima data (sau poate nu chiar prima data) am avut senzatia de repulsie fata de o anumita parte a profesionistilor din domeniu. Nu voi vorbi despre toate aspectele cartii, desi sunt mult mai interesante poate decat cel despre am de gand sa scriu aici, si anume – arhitectul demiurg. Nu este secret pentru nimeni ca arhitectii si medicii se joaca cu acest complex al lui Dumnezeu. Totusi, studiul releveaza ca aceasta este una din cauzele principale ale blocajului de comunicare intre tagma arhitectilor si restul actorilor de pe aceasta piata a constructiilor. Alta cauza ar fi lipsa capacitatii de comunicare, dupa cum apare din unele interviuri. Dar sa revenim la zei.  “ Din punct de vedere al prestigiului profesiei, arhitectii se auto-pozitioneaza in fruntea ierarhiei ocupatiilor.” (pag. 163) si datorita acestui lucru, reflectat in comportamentul zilnic, declanseaza reactii de autoaparare si blocare din partea inginerilor, beneficiarilor, investitorilor. Din studiu mai reiese o atitudine interesanta, refuzul de a comunica cu persoanele din adiminstratie, acesti giganti din adancuri trimisi de Gaia sau Kronos sa blocheze proiectele zeilor. Refuzul de comunicare duce la situatiile urbanistice actuale, la calitatea medie a arhitecturii romanesti care este mult sub mediocru, ajungand sa ne bucuram de cladirile normale ca de mari realizari. Sa ne uitam in jur … aceasta este arhitectura din rai, si pana la urma, in cazul asta, ce are dea face raiul cu arhitectura?

Poate ar fi bine sa ne vedem mai degraba ca acel comunicator intre beneficiar si produsul de arhitectura.? Cei care traduc in limbajul arhitecturii (concept, forma, structura, detalii) cerintele indivizilor? Sau poate ca nu … poate suntem zei.

4 thoughts on “Ceva despre a fi “Arhitect in Romania”

  1. “God-complex”-ul arhitectului nu are doar origine interna, societatea este si ea un catalizator. Gandeste-te numai la reactia lumii cand le spui ca esti “student la arhitectura”.

    • Surprinzator, reactia populatiei in general fata de meserie nu o pune pe un piedestal foarte inalt. Sunt vazuti mai degraba ca un om indispensabil in proiectare, cu un rol educativ in privinta esteticii.

  2. Am pus mana pe draftul acestei lucrari chiar de 1 decembrie anul trecut. Imi aduc aminte ca am ras cu lacrimi citind pe sarite interviurile luate arhitectilor.
    Lasand gluma deoparte, este destul de trist. Am spus destul de des in ultima vreme in cercuri cu arhitecti ca suntem autisti. Bineinteles ca majoritatea s-au atacat. Problema incepe in educatia noastra, ca profesionisti, dar si in educatia populatiei. Ca in orice problema exista mai multe aspecte si nu se poate vorbi despre “baietii buni si baietii rai” cum fac americanii.
    De cate ori nu am auzit “eu?! [arhitectul] eu as putea face orice, dar nu pot din cauza beneficiarului”. De partea cealalta “[arhitectul] e un prost, uite-te si tu ce mi-a facut, a trebuit sa refac eu cu inginerul tot…pana la urma la nici nu stiu la ce sunt buni.”

    Daca in scoala nu am mai invata direct sau indirect din atitudinea profesorilor ca suntem cel putin niste semizei, iar restul ar invata in scoala in primul rand ca nu le pot face pe toate si in al doilea rand ce inseamna munca unui profesionist (in cazul nostru un arhitect) am face un mare pas in fata.

  3. Ca o tanara studenta la arhitectura ce sunt , iti marturisesc ca atitudinea asta se observa inca din “scutece”, adica anul 1. Inainte de a intra la arhitectura(facusem si 1 an de constructii inainte) ma durea inima cand intram in cladire, aveam impresia ca aici e “raiul”. Evident, pornisem si eu cu o prejudecata falsa. Dupa ce reusesti sa intri in sistem iti dai seama ca din spatele fumului boem de tigara ce pluteste pe coridor reies niste personaje cu o calitate spirituala scazuta. De abia inveti sa dai cu creionul pe hartie si deja orgoliul tau s-a umflat pana la limita nesimtirii. Pervertirea noastra este generata si de profesori. Sa nu mai spun ca tot ei starnesc invidia intre noi si ne invata sa fim individualisti intr-un domeniu in care lucrul in echipa e primordial. E adevarat ca cel care detine informatia poseda si puterea, dar esti cu adevarat bun daca o impartasesti si cu toate astea reusesti sa fii deasupra tuturor. Exista si oameni frumosi printre noi, nu neg asta, trebuie doar sa cauti bine printre ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s